Ca rezultat al pericolului generat de supradezvoltarea turismului, in ultimele decenii ale secolului XX, s-a dezvoltat ecoturismul. Notiunea de ecoturism are diverse sensuri (turism in natura, turism verde, turism ecologic) in functie de strategiile urmarite de catre tari si companii multinationale; de scopurile si prioritatile lor economice sau de mediu, de educatia si pregatirea turistilor. De-a lungul timpului s-au inregistrat mai multe definitii date ecoturismului precum cele ale lui Hector Ceballas Lascurain (1983), Cater Erlet, Valentine P. (1991), Figgis (1992), Pearce D., Buttler R.W., Steele (1993), Societatea Internationala de Ecoturism (1991), Uniunea Internationala pentru Pastrarea Naturii (IUCN) (1996).

Indiferent de definitia adoptata, se poate concluziona ca ecoturismul este o forma a unei alternative turistice care se bazeaza pe promovarea durabila a turismului, care consta in calatoria oamenilor in special in zone naturale atractive pentru a se relaxa, invata si informa fara a dauna sau distruge calitatea mediului, aducand foloase comunitatilor locale si omenirii in ansamblu.

Turism care implica calatorii in areale relativ neperturbate, cu scopul de a admira, studia, bucura de peisaje, fauna, plante, ca si de unele resurse culturale (Hector Ceballas Lascurain, 1983)

O calatorie in scopul delectarii omului pe baza diversitatii vietii naturale si a culturii umane, fara a le cauza distrugeri sau degradari (Cater Erlet)

Un turism bazat pe natura in mod durabil si ecologic si pe areale ecologice, fiind un turism nedegradabil, nepericulos, care contribuie la protejarea mediului prin alegerea unui regim administrativ propriu si corect (P. Valentine, 1991)

Orice calatorie spre areale naturale izolate cu scopul de a imbogati intelegerea si aprecierea patrimoniului ecologic si cultural, fara a produce deteriorarea acestora (Figgis, 1992)

O calatorie responsabila in arealele naturale, dar care conserva mediul si sustine nivelul de trai al populatiilor locale (Societatea Internationala a Turismului, 1991)

O calatorie ecologica responsabila in areale naturale neperturbate, cu scopul de relaxare si apreciere a naturii si a oricarei trasaturi culturale, trecuta sau prezenta din zona, care promoveaza conservarea, avand un impact redus si ofera beneficii pentru comunitatile implicate (Uniunea Mondiala a Conservarii Naturii, 1996)

Ecoturismul este o varianta a unei alternative turistice, care are la baza promovarea turismului durabil, ce consta in deplasarea omului in special in areale naturale atractive pentru a se relaxa, cunoaste, informa, insa fara a produce pierderi sau distrugeri ale calitatii mediului inconjurator, aducand beneficii tuturor segmentelor implicate in actul turistic.

Ecoturismul a aparut din necesitatea de a conserva habitatele naturale vulnerabile prin expoatarea turistica, fiind in acelasi timp o cale de exploatare durabila a mediului, dar si un produs turistic, ce poate aduce venituri pe termen lung atat turistului, comunitatilor locale, cat si firmelor sau segmentelor implicate in exploatarea durabila a acestor resurse.

• Minimalizarea impactelor negative asupra mediului sau culturii care pun in pericol destinatiile;
• Educarea turistilor privind importanta conservarii resurselor;
• Accentuarea ideii de afacere responsabila si armonizarea ei cu interesele locale, de mediu si ale autoritatilor;
• Realizarea de venituri directe din managementul, conservarea arealelor protejate;
• Utilizarea studiilor de mediu si sociale si monitorizarea destinatiilor pentru reducerea impactelor;
• Asigurarea bunastarii maxime pentru toate segmentele din regiune sau din arealul de influenta;
• Zonarea turistica si desemnarea unui management pentru fiecare regiune;
• Asigurarea ca dezvoltarea turistica nu depaseste capacitatea de suport;
• Bazarea pe o infrastructura dezvoltata armonios cu mediul, minimalizand utilizarea combustibililor fosili, viata salbatica sau culturala.